Cercetătorii au ajuns la o concluzie: de unde provine forma ciudată a cometei 67P/Ciuriumov-Gherasimenko

Încă de la primele fotografii care dezvăluiau forma complicată a cometei 67P/Ciuriumov-Gherasimenko oamenii de ştiinţă au început să-şi pună întrebări. Cum s-a putut forma un astfel de corp cosmic compus din doi lobi uniţi printr-un segment atât de îngust? Astfel au apărut două ipoteze principale cu privire la originea acestei comete.

Una dintre ipoteze susţinea că această cometă este de fapt un singur corp cosmic care a trecut printr-un proces de erodare diferenţiată, iar cealaltă ipoteză indica faptul că ar fi vorba de două corpuri distincte care la un moment dat s-au întâlnit şi au fuzionat. Cea de-a doua ipoteză a fost însă favorita oamenilor de ştiinţă pentru că un proces de erodare diferenţiată care ar fi vizat partea mai îngustă, dintre cei doi lobi ai cometei, era mult mai greu de explicat.

• Câmpul magnetic străvechi al Sistemului Solar, descoperit cu ajutorul asteroidului Ryugu
• Soarele ar putea avea o altă compoziție decât se credea până acum, propun astronomii

Astfel, cercetătorii şi-au propus să verifice această a doua ipoteză şi să demonstreze că într-adevăr cometa este compusă din două corpuri distincte, precum şi să afle mai multe despre procesul de fuziune — cum şi când s-a produs acest proces. Oare este vorba de o fuziune produsă la începuturile sistemului nostru solar, în urmă cu peste 4 miliarde de ani sau mai târziu? De asemenea, a fost vorba de o ciocnire violentă care a dus la formarea acestei comete?

Pornind de la imaginile de înaltă rezoluţie obţinute de camera Osiris (Optical, Spectroscopic and Infrared Remote Imaging System) a sondei Rosetta, o echipă de cercetători coordonată de italianul Matteo Massironi, de la Universitatea din Padova, a reuşit să identifice diferitele învelişuri stratificate ce formează această cometă precum şi orientarea lor şi a observat că fiecare dintre cei doi lobi are o structură proprie formată din straturi diferite, cu orientări diferite.

Pentru cercetătorii coordonaţi de Matteo Massironi nu mai există loc de îndoială. Cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko este rezultatul fuziunii dintre două corpuri cosmice. În plus, compoziţia stratificat-ordonată a fiecărui lob indică faptul că fuziunea nu s-a produs în urma unei ciocniri violente.

Ori o astfel de ciocnire lentă nu ar fi putut să se producă decât în urmă cu mai multe miliarde de ani, în zorii sistemului nostru solar, pe când marile planete, care prin forţa la gravitaţională şi-au curăţat orbitele de alte obiecte, nu erau încă formate. În acea perioadă nucleele sau embrionii viitoarelor comete aveau mai mult gaz în jurul lor şi se deplasau mai încet, aceste gaze opunând o mai mare rezistenţă la înaintare.

În concluzie, naşterea cometei 67P/Ciuriumov-Gherasimenko, cu forma sa caracteristică, bilobată, nu este deloc de dată recentă. În ceea ce priveşte cei doi lobi ai săi, chiar dacă este vorba de două corpuri distincte, Matteo Massironi şi colegii săi au remarcat o serie de similitudini în structură şi compoziţie. Aceste două corpuri s-au format printr-un proces de acreţie de materie similară.

Lansată în 2004, sonda Rosetta, aparţinând Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), a parcurs deja peste 6 miliarde de kilometri prin spaţiu. Această misiune are un buget de 1,3 miliarde de euro. După lansarea din martie 2004, Rosetta a înconjurat de trei ori Pământul şi o dată planeta Marte pentru a dobândi viteza necesară parcurgerii distanţei până la destinaţie. Rosetta are anvergura de 32 de metri, de la un capăt la altul al panourilor solare care îi asigură necesarul de energie. Sonda este de 125 de ori mai mică decât cometa 67P, care are diametrul estimat la 4 kilometri.

Sursa: Agerpres